Vasile Mureşan, artistul mereu neconformist

De: Paul Dobrian
Artistul plastic Vasile Mureşan, mentor spiritual în cadrul AAP Mureş, al mai multor generaţii de artişti ”în devenire”, va avea vernisajul expoziţiei personale de pictură sâmbătă, 19 noiembrie, la Galeria ”Unirea” din Târgu-Mureş. Personaj pitoresc al urbei mureşene, Mureşan îşi va însoţi vernisajul celor 20 de tablouri din expoziţie şi care sunt reunite sub sugestivul generic ”Urma”, cu un moment original - cum altfel oare? - respectiv un happening (mod de a picta cu tălpile picioarelor)  

Urma ca măsură. A timpului trecut... a timpului rămas

Aflat probabil la un moment de bilanţ în viaţa sa, Vasile Mureşan, artistul plastic original şi neconformist, este aproape obsedat de ”urma” pe care fiecare dintre noi o lasă în trecerea sa prin această lume. Ar putea să vorbească mult despre asta, dar l-am rugat stăruitor să rezume ”urma” la doar câteva idei de bază. ”Conştient sau nu, a precizat Mureşan, fiecare dintre noi lasă o urmă în trecerea sa prin viaţă. De la urme discrete, până la ”brazde” adânci, chiar. Iar urma are semnificaţii extraordinare. Sute de ani, urma a fost reprezentată de amprenta care ne-a diferenţiat şi ne diferenţiază pe unii de alţii. Aşa este şi amprenta pe care o lasă fiecare artist în trecerea sa efemeră, ca a fiecărui om dealtfel. Între naştere şi moarte - cele două momente esenţiale ale traiectului nostru prin viaţă - lăsăm o urmă. În momentul în care am conştientizat importanţa urmei fiecăruia dintre noi, dar mai ales în viaţa mea, atunci mi-am propus să o pictez. Iniţial aveam de gând să o pictez cu pensula, dar apoi mi-am zis că ar fi mult mai sugestivă urma lăsată fără intermediar, aşa cum o face, de exemplu urma lăsată de pensula purtată de mână, palma creatoare. Este apoi urma tălpii şi aşa mai departe. Există desigur, multiple semnificaţii ale urmelor pe care le lăsăm şi cum le lăsăm. În fine... ceea ce vreau să vă mai menţionez este faptul că pentru mine, o semnificaţie cu totul şi cu totul aparte, o are urma după urmă, adică una după alta. Cele care de fapt ne măsoară timpul. Timpul care a trecut... sau timpul care ne-a mai rămas.”