Vasile Muresan: "Urma” - articol in Cuvantul Liber

"Eu sunt urma cea subtire/ Alor mei de dinainte,/ Dusi de-acum in vesnicie,/ Sus in lumea celor sfinte//...// Sunt o urma ce-au lasat-o/ Bunii mei de dinainte,/ Eu in vers am inaltat-o,/ Ei s-au dus la cele sfinte”.

Am indraznit sa plec la drumul modestelor mele sustineri, care aici vor urma, tocmai de la versurile lui Mircea Dorin Istrate din poemul "Urma”, tocmai pentru a ilustra "fantezia unei densitati” aflate intr-un "orizont al structurii armonice a culorilor” din expozitia "Urma” a artistului plastic Vasile Muresan. "Cu primul pas incepe orice cale” – ne pune in garda artistul, prin poezia "Cautare”, care insoteste lucrarea – "Si urma se asaza dupa urma/ Pe lunga cale-a cautarilor Tale/ As vrea sa nu ma ratacesc/ Lasand o urma”. "Pictura pe care o practic – ne indruma artistul in caietul-program – isi are originea in urmele lasate de mine de-a lungul timpului, urme care descriu actiunile mele si sunt chiar viata mea… Artistul nu numai ca lasa urme, el insusi este urma”.


Sugerand drumul artistului prin lumea cu misterele ei si, deopotriva, ale artei, Vasile Muresan transmite trairi, idei, intr-un dramatic "realism social” al trairii fanatice de azi. Prin caracterul variat si complex al operei sale, Vasile Muresan ne pune in fata diverse ipostaze, intr-o cu totul alta maniera de dezvoltare, printr-o alta tematica si viziune, printr-un alt fel de talmacire a realitatii. "Eliberat de conventiile picturale”, cum singur afirma, artistul se indreapta, construind din pete de culoare, spre o lume a miscarii cromatice, ridicand "obiectul comun - «urma» - la rang de vehicul al operei de arta”. "Obsedat de a lasa o urma intre urme”, artistul da "sensuri si intelegeri profunde”, prin simboluri de descifrat, cu semnificatiile lor multiple.

Aici lipseste personajul. Apare doar urma lui. Mai explicit spus, prin "noul realism” "si noua obiectivitate”, artistul recurge, de data aceasta, la o definire lapidara, prin urma, a purtatorului ei, de la "urmele omului primitiv, din pesteri, la cele ale contemporanului nostru, artistul oferind camp deschis fanteziei, prin armonie si ritm coloristic. Capacitatea de innoire pentru aflarea unor noi forme de exprimare, manifestand curiozitate si interes, duce la un limbaj vizual asezat intre forma si expresie. Amprenta si "tema urma”, limbajul mainilor, mana fiind, dupa Anaxagoras, "simbolul inteligentei, "piciorul”, "talpa – organ al locomotiei, care are si darul transferarii unei energii” - sunt si "simboluri ale legaturii omului cu pamantul”, cum insusi artistul spune, intr-o "Calatorie intiatica”. Dovada? Privesti lucrarile "Divina creatie”, "Iubire”, "Sotronul”, "Roata viatii”, "Rastignire”, "Calea”, "Roata”, "Macularea lui Crist”, "Urma stramosilor”, "Rastignit”, "Urma cea din urma”, "Toamna”, "Ornicul”, "Inmormantare”, " Loc de odihna, loc cu verdeata”, "Iarna sufletului meu”, "Inviere”, si simti acel efect de miscare intr-o vreme de azi a zbuciumului si a nelinistii, intr-o "aventura si o cercetare in dorinta cunoasterii de sine”: "Am coborat adanc in mine,/ In urmarirea unui crez,/ Clipa de clipa ma descopar/ Si zi de zi ma inventez” – spune poetul in a lui continua "Cautare”.

In aceasta noua etapa a receptarii, in care simti, si aparenta liniste, dar si o tensiune in armonia spatiului si timpului, ca "o hora de vartejuri” ale imaginatiei si fanteziei in cautarea de viziuni noi, apeland si la Vishnu, "care a masurat universul din trei pasi: unul pentru pamant, unul pentru lumea intermediara si unul pentru cer”. "Pe Muntele Maslinilor ne sunt aratate urmele pasilor lui Iisus Hristos, iar la Mecca urmele pasilor lui Mahomed”. "Pasul – spune artistul – inseamna, si trecerea timpului, si creatie”, si forta autoritara, am spune noi, alaturi de un alt simbol, cel al frunzei vitei-de-vie, "iarba a vietii”, din care urca "lumina Duhului”.

Si prin acest vernisaj al expozitiei "Urma”, Vasile Muresan lasa o urma in patrimoniul valorilor spirituale, prin structura armonica a culorilor, prin mesaj, intr-o liniste care-i neliniste in caruselul, poate, al unei "revolutii figurative”.

Lasand "urma dupa urma” tocmai "amprenta sufletului”, "cercand sa dea trairii cale”, artistul se roaga: "O, Doamne, Mare Dumnezeu,/ Ilumineaza-mi, Doamne, calea/ Sa nu ma ratacesc de Eu,/ Doamne, aceasta mi-e rugarea./ Sunt eu, Vasile Muresan,/ Zugrav in asta mare turma/ De frica sa nu ratacesc,/ As vrea sa las pe drum o URMA/ Acum, cand vad ca obosesc/ Si simt suflarea ca se curma,/ O, Doamne, Tie-Ti multumesc,/ M-ai ajutat sa las o urma”. Vasile Muresan lasa aici preaplinul talentului sau si, deopotriva, un mesaj subtil pentru cei care vor urma!

LAZAR LADARIU



 Cuvantul Liber - Cultural - nr. 899 / 26 Noiembrie, 2011